Un călugăr şi o călugăriţă se rătăcesc într-un viscol.

Un călugăr şi o călugăriţă se rătăcesc într-un viscol.

După mult umblat, ajung la o cabană micuţă.

Epuizaţi, fac pregătirile pentru a dormi. E

rau cîteva pături şi un sac de dormit pe jos, dar un singur pat.

Fiind un cavaler, el spune:– Soră, dormiţi dv în pat. E

u mă voi culca pe jos în sacul de dormit.

Imediat ce intră în sac, trage fermoarul în sus şi aţipeşte, cînd o aude spunînd:

– Frate, mi-e frig.

El desface fermoarul sacului, se ridică, caută cîteva pături şi o înveleşte. Intră din nou în sac şi cînd inchide ochii ea spune din nou:

– Frate, tot mi-e foarte frig.

El deschide sacul, se ridică din nou, caută alte pături, le pune pe ea şi se reîntoarce în sac.

Abia închide ochii cînd ea spune:

– Frate, aproape îngheţ…De data asta, el rămîne nemişcat şi zice:– Soră, am o idee.

Sîntem la kilometri de orice fiinţă omenească, departe de civilizaţie.

De ce nu facem ca bărbatul şi nevasta?

– Din partea mea, nici o problemă, răspunde ea cu voce cochetă.

La care el, rosteşte urlînd:

– Atunci, dă-te jos din pat şi caută-ţi tu singură pături!