Mă numesc Claudia și am o mare problemă pe plan sentimental.
Chiar nu știu ce să mă fac! Am 24 de ani și sunt, așa cum le place unora să zică, o „corporatistă” din București.
În fiecare dimineață, pe la ora 8:00, iau tramvaiul spre muncă. Într-o dimineață, m-au prins controlorii fără bilet.
Din fericire, unul dintre ei, mai arătos, așa, mi-a zis ca mă iartă dacă îi promit că nu se va repeta.
Chiar m-am ținut de cuvânt și mi-am făcut chiar în ziua aia abonament. A doua zi, același controlor mă abordează și îmi pune accidental, zice el, mâna pe fund.
Vă spun sincer că m-am enervat, dar mi-a și plăcut, în același timp. Așa a început, practic, totul.
După câteva săptămâni în care ne-am văzut aproape în fiecare zi în tramvai, și-a făcut curaj și m-a abordat. Mi-a zis că are 45 de ani, că e văduv și că și-a pierdut încrederea în iubire. Și că, de la moartea soției, sunt singura femeie pentru care simte ceva.