În reclame sunt promovate ca fiind o sursă sănătoasă de proteine şi sunt recomandate pentru a fi consumate de întreaga familie.
În realitate însă, adevărul este departe de ceea ce se arată oamenilor.
Mezelurile au ajuns să fie printre cele mai nocive alimente, iar din păcate, din ce în ce mai mulţi români le cumpără – pentru că sunt ieftine şi pentru că satură foamea.
Am surprins în tren conversaţia dintre un angajat al unei fabrici de mezeluri şi un apropiat al acestuia: „Înainte să mă angajez aici, mâncam mezeluri în fiecare zi. Le dădeam şi copiilor mei parizer, crenvurşti sau șunca, fiind convins că sunt alimente sănătoase.
Însă când am intrat în fabrică şi am văzut de fapt ce se pune în aceste mezeluri, m-am îngrozit. Piele, grăsime, zgârciuri, oase şi în general toate resturile intră în nişte maşini de tocat imense, iar pasta aceea este amestecată cu apă, multă sare şi tot felul de prafuri. Carnea propriu-zisă este într-o proporţie foarte mică”.
Deşi legislaţia privind normele de compoziţie există din 2006 şi este destul de clară, controalele efectuate de-a lungul timpului au demonstrat că foarte puţine produse respectă întru totul reţeta. Principala problemă a mezelurilor de pe piaţa autohtonă e chiar cantitatea insuficientă a materiei prime – carnea, sau calitatea proastă a acesteia.
Un raport al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, bazat pe date din 2010, arată că mai ales parizerul, crenvurştii şi salamurile de vară au un conţinut de proteine cu 2% mai mic faţă de prevederile legale, potrivit cărora mezelurile trebuie sa conţina carne în proportie de cel puţin 10-11%.
Din plin se găseşte însă carnea dezosată mecanic, adică o pastă obţinută din tendoane, oase, pieliţe, în care proteinele sunt aproape inexistente. Aceasta este periculoasă pentru copii sau tineri, din cauza cantităţii ridicate de fosfor ce împiedica asimilarea calciului.